Românii se întorc în arena internaţională

Mircea Geoană și Cornel Feruță sînt doi români de top care au apărut în ultimele zile pe prima pagină a marilor publicații internaționale. Cei doi diplomați vin să confirme că românii sînt apreciați nu doar în cadrul marilor companii internaționale, în cercetare sau proiecte culturale, precum Aurora Simionescu, de 33 de ani, care scrie istorie în Japonia, fiind numită Associate Professor la Agenţia Spaţială Japoneză JAXA, fiind prima non-japoneză care obține această funcție, ci și în ceea ce privește relațiile internaționale.

Numirile lui Mircea Geoană în funcția de adjunct al Secretarului General al NATO și a lui Cornel Feruță în fruntea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică vin după ce, în urmă cu cîțiva ani, dr. Simona Marinescu a fost numită în funcția de Director al Centrului Internaţional ONU/PNUD pentru atragerea sectorului privat în finanţarea şi implementarea programele de dezvoltare, cu sediul la Istanbul, iar ambasadorul român Sorin Ducaru a fost ales în martie, anul acesta, în funcția de Director al Centrului Satelitar al Uniunii Europene (EU SATCEN), după ce astronautul român, Gen. Lt. Rtr. dr. ing. Dumitru-Dorin Prunariu, este Preşedintele Comitetului ONU pentru utilizarea paşnică a spaţiului extra-atmosferic – COPUOS.

Nu trebuie uitat Adrian Severin, care a deținut mai multe funcții în cadrul organismelor internaționale, cea mai importantă fiind cea de președinte al Adunării Parlamentare a OSCE.

Japonezul Yukiya Amano a încetat din viaţă, lăsînd AIEA fără conducere într-un moment de amplificare a tensiunilor între Iran şi Occident după decizia Washingtonului de anul trecut de a se retrage din acordul nuclear din 2015 care a limitat programul nuclear al Teheranului în schimbul unei relaxări a sancţiunilor. În scopul de „a asigura o funcţionare ordonată şi fără obstacole” a agenţiei ONU, Cornel Feruţă, un colaborator apropiat al lui Yukiya Amano, a primit funcţia de director general interimar al AIEA, în urma unui consiliu al guvernatorilor extraordinar. Feruţă a fost pînă acum coordonator şef al biroului directorului general în cadrul AIEA, în cadrul organizaţiei cu sediul la Viena, notează Reuters. Potrivit Xinhua, el se ocupa cu coordonarea activităţilor interne şi externe ale AIEA. El a reprezentat anterior România în Consiliul Guvernatorilor AIEA şi a deţinut funcţii de conducere în Ministerul de Externe de la Bucureşti. A ocupat funcţiile de vicepreşedinte al Consiliului guvernatorilor al AIEA (2008-2010), preşedinte al celei de-a 55-a Conferinţe Generale a AIEA şi preşedinte al celei de-a doua Comisii Pregătitoare pentru Conferinţa de Revizuire a Tratatului de Neproliferare (2013).

Anterior intrării în Corpul Diplomatic, a lucrat ca jurnalist pe probleme internaţionale (noiembrie 1994 – decembrie 1997), conform datelor biografice publicate de Centrul pentru Studii de Energie şi Securitate – CENESŞ cu sediul la Moscova.

Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a decis să-l numească pe fostul președinte al PSD și candidat la Președinția României, Mircea Geoană, în calitate de următor secretar general adjunct. El o va înlocui pe Rose Gottemoeller din Statele Unite, care și-a preluat poziția în octombrie 2016. Geoană este fondatorul și președintele Institutului Aspen România. A fost președinte al Senatului României, ministru de externe și al ambasadorului României în Statele Unite. El își va ocupa funcția la mijlocul lunii octombrie 2019.

Așadar, după o perioadă pe care mulți am considerat-o neagră pentru politica externă românească, apar insule de copetență diplomatică românească la nivel internațional, exceptînd participările militare românești în cadrul NATO, ONU sau a coalițiilor ad-hoc. Asta după ce, România a avut o statură internațională proeminentă în istoria recentă.

Să ne amintim că în 1966 România, prin Nicolae Ceaușescu, a mediat pacea între Vietnam și Statele Unite, un an mai tîrziu deschizînd porțile dialogului între Pekin și Washington! După plecarea preşedintelui Johnson de la Casa Albă, succesorul său Richard Nixon a solicitat românilor continuarea eforturile de mediere. Americanii indicau capitala României ca locul cel mai potrivit de negociere cu vietnamezii. Premierul român Ion Gheorghe Maurer era apreciat ca bun cunoscător al gîndirii Hanoiului şi nucleu al acestor acţiunii prin vizitele proprii şi rapoartele emisarilor români. Sub presiunea Moscovei, oficialităţile vietnameze au pus piciorul în prag alegînd, în final, Parisul.

În 1977, Nicolae Ceauşescu a jucat rolul de intermediar în negocierile de pace dintre Israel şi Egipt, promovînd şi intensificarea contactelor cu fostul lider palestinian Yasser Arafat, precum şi recunoaşterea Palestinei, confirmă documente israeliene declasificate, scria, în 2012, ziarul Haaretz. Mai mult decît atît, România a fost primul stat membru al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia care a acceptat prezenţa unei ambasade a OEP pe teritoriul său! Premierul israelian Menachem Begin, care a condus Executivul statului evreu în perioada iunie 1977 – octombrie 1983, efectuase o vizită în România – singurul stat comunist care menţinea la acea vreme relaţiile diplomatice – în august 1977. Israelul încerca, la acea vreme, să menţină contactele diplomatice cu Egiptul prin intermediul României, care avea relaţii bune cu lumea arabă. În cursul întrevederii, Ceauşescu a cerut Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în 1967. Ceauşescu „a vorbit şi despre colonii, iar eu i-am răspuns ce era necesar. A cerut retragerea la frontierele din 1967… Mi-a spus: Dacă Israelul va continua actualele politici – adică nu va accepta retragerea la frontierele din 4 iunie 1967, nu va recunoaşte statul Palestina, nu va purta negocieri cu OEP – el este îngrijorat – şi a spus acest lucru cu preocupare – că sentimentele antievreieşti se vor accentua în multe zone ale lumii. I-am spus: vreau să ştii că poporul evreu este unit acum, mai mult ca niciodată, în jurul Israelului”, a precizat Begin, conform documentelor.

În urma negocierilor iniţiate după mesajul intermediat de Nicolae Ceauşescu, Israelul a semnat, în 1979, un tratat de pace cu Egiptul, conform Acordurilor de Pace de la Camp David. Acordul de pace, aflat în vigoare şi în prezent, a fost semnat de preşedintele egiptean de la acea vreme, Anwar El Sadat, şi de fostul premier israelian Menachem Begin. În relaţia cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei şi cu Autoritatea Palestiniană, Israelul nu a dat curs recomandării lui Nicolae Ceauşescu de a recunoaşte statul palestinian.

În anul 1985, Adunarea Generală a ONU a adoptat, la iniţiativa României, rezoluţia privind Anul Internaţional al Tineretului.

Ce s-a schimbat și ce se va modifica în lume ne interesează în cel mai înalt grad. Implicațiile, mai ales, ale acestor schimbări asupra intereselor și conduitei noastre devin vitale. Ritmul schimbărilor pare mai alert ca oricînd, benefice sau nu, sînt, în cea mai mare măsură inevitabile. Ceea ce putem noi face este să înțelegem cît mai bine evoluțiile, să le modelăm pragmatic prin gestionarea implicațiilor și să ne adaptăm în consecință. Inteligența, orientată spre anticipare, managementul strategic și tactic, dar și adaptabilitatea definesc datoria noastră, promovarea intereselor noastre în lumea în schimbare.

În mod evident, miza securității naționale, în perspectivă transatlantică și globală, rămîne decisivă. România s-a conturat în ultimii ani nu doar ca beneficiar al politicilor NATO, ci și ca participant activ la definirea și implementarea obiectivelor organizației. În acest context, numirea lui Mircea Geoană vine ca firească și naturală. Participăm la consolidarea posturii de apărare și descurajare a NATO pe flancul estic, pe teritoriul național, la Marea Neagră, cît și în Polonia, găzduim elemente ale sistemului de apărare anti-rachetă, sîntem printre cei mai importanți contributori în Afghanistan, coordonăm fondul voluntar în domeniul apărării cibernetice spre beneficiul Ukrainei. Decizia de creștere a bugetului alocat apărării la 2% din PIB în 2017 a crescut vizibilitatea și credibilitatea noastră. România găzduieşte, la Oradea, Centrul de Excelenţă NATO HUMINT, instituţie unică în cadrul Alianţei, prin intermediul căreia se acordă sprijin pentru dezvoltarea capabilităţilor operaţionale şi a politicilor NATO în domeniul capacităţilor human intelligence (HUMINT).

Aprofundarea și extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA este parte integrantă a mizei de securitate. Relația specială cu SUA, dar și ansamblul relațiilor transatlantice, rămîn repere esențiale ale politicii noastre externe. Continuăm să acționăm pentru unitatea transatlantică, pilon central al bunei gestionări a schimbărilor și tensiunilor din sistemul global actual.

Toate acestea dovedesc o oarecare continuitate în politica internațională MARE, chiar dacă, la nivel național, clasa politică nu a știut să profite de aceste avantaje deschise de politica externă. Ba, mai mult, bunele relații sînt dinamitate de o politică internă conjuncturală!