Să ne revenim. Cu oile noastre!

Asta pentru că ne-am obişnuit cu gîtul în laţ şi cu drumul drept spre abator. Fără proteste, fără behăituri pentru nici un subiect care ne loveşte direct şi implacabil ca un meteorit. Iată, de pildă, dacă în România vîrsta de pensionare va creşte la 70 de ani, în judeţul Caraş-Severin, un bărbat pensionar obişnuit, fără pensie specială, fără pensie de serviciu, se va mai putea bucura de bătrîneţe, după o viaţă de muncă şi un nivel al calităţii vieţii modest spre foarte prost, doar… 3,92 de ani, conform unor date statistice neoficiale, dar emise de autorităţi extrem de oficiale. Cu o mortalitate generată de bolile cronice în creştere, practic, putem spune că proiectul, aflat între jaloanele PNRR, condamnă locuitorul din Banatul de Munte să muncească pînă la moarte!

Creșterea vîrstei de pensionare, măsură împotriva căreia milioane de francezi au ieșit în stradă în ultimele săptămîni, este un subiect care provoacă îngrijorare și în România. Şi pe bună dreptate! Printre măsurile pe care România și le-a asumat prin PNRR se numără și cea privind creșterea vîrstei de pensionare a românilor – care în prezent este de 63 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați – cu 5 ani în cazul bărbaţilor, şi nu cu 2, precum în Franţa paralizată de proteste. Asta în timp ce durata medie de viaţă în Europa Occidentală este de 80,1 ani, iar în Banatul Montan al României, cu 5 ani mai puţin! Pensionarii din Franța au deja una dintre cele mai scăzute rate de sărăcie din Europa: 10,2%. În România, rata este de 19,6%, conform statisticilor Comisiei Europene. Fără adoptarea acestor reforme, România riscă să piardă bani europeni. Mai precis, pe subiectul vîrstei de pensionare, prin PNRR România se angajează să creeze o legislație nouă care: va reduce în mod semnificativ posibilitățile de pensionare anticipată, va majora voluntar vîrsta standard de pensionare pînă la 70 de ani și va egaliza vîrsta legală de pensionare pentru bărbați și femei la 65 de ani pînă în 2035. Numai că, afară e vopsit gardul, iar înăuntru… e realitatea, care nu e vopsită. Conform statisticilor întocmite pe ultimii cinci ani, un bărbat care a muncit într-o uzină reşiţeană nu are pensie specială, nu are pensie de serviciu, a contribuit minim 35 de ani la sistemul de pensii, pe fluturaş, încasează pensia 8 ani şi 11 luni! Adică, sumele depuse timp de 4 ani îi achită un an de pensie. Raportul este de 1 la 4. Şi vă puteţi juca cu acest raport calculînd diverse variabile.

Deşi populaţia judeţului îmbătrîneşte, statistica spune că durata de viaţă a crescut, la aproximativ 75 de ani, cam tot atît cît media europeană. Dar, în acelaşi timp, a crescut şi ponderea bolilor cronice în rîndul populaţiei, care afectează direct durata de viaţă, dar şi Indicele Calităţii Vieţii. Sau, invers, nu prea contează, pentru că rezultatul este acelaşi.

Prelungirea vieții de muncă va fi posibilă doar dacă românii vor avea o stare de sănătate care să le permită să muncească mai mult. În condițiile actuale, speranța de viață este scăzută și sistemul sanitar nu poate face față – în acest context, cîțiva ani în plus la un serviciu stresant sau obositor fizic ar putea curma prematur viața românilor.

În Caraş-Severin, din cauza vîrstei de pensionare, a speranței de viață și a calității vieții, un bărbat își petrece în medie ultimii 8,92 ani din viață la pensie, cu aproape 13 ani mai puțin decît bărbații francezi! Dacă prevederile din PNRR vor fi puse în aplicare, un bărbat din Banatul Montan se va bucura de pensie doar 3,92 de ani! Şi asta dacă a cotizat cel puţin 35 de ani, iar angajatorii au livrat sumele reţinute în bugetul de pensii. Sînt mulţi care nu au făcut-o! Aşa că, dacă vrei să ieşi la pensie nu ai decît să faci o cerere la Finanţe şi să-i întrebi: oare, între anii şi anii…, firma X, CUI… mi-a plătit pensia? Aici intervine “fineţea” actului legislativ. De unde draku să ştii tu CUI-ul firmei? Sau numele exact, cu Com-impex-etc.?

În România există un număr mare de pensionari comparativ cu celelalte grupe de vîrstă ale populației. Populația de peste 60 de ani, comparată cu populația de 1-15 ani, este favorabilă generației în vîrstă. Aceasta înseamnă îmbătrînirea populației și modificarea piramidei vîrstelor în care generațiile de la bază, adică copiii și tineretul, reprezintă puțin mai puțin de fiecare dată ca urmare a scăderii natalității și a creșterii mortalității. De aici nesustenabilitatea sistemului de pensii, așa cum este gîndit el acum. Dar asta nu mai e treaba noastră, a celor care vom lua pensie doar puţin peste 3 ani! Că aşa a vrut un ciudat care a scris PNRR-ul pentru noi. Fără să ne întrebe!