Scriitorul, cartea şi cititorul

Ieri, 3 martie, a fost Ziua Internaţională a Scriitorilor. O zi specială pentru cei care trudesc cu pixul şi coala de hârtie în mână sau în faţa calculatorului, în căutarea literelor care dau viaţă cuvintelor, propoziţiilor şi, în final, cărţilor care ajung, cel puţin aşa ar trebui, la cititori. Unii se întreabă cum de au şi scriitorii o zi a lor, cu gândul la vremurile în care în care se sărbătoreau doar zilele minerului, siderurgistului, energeticianului. Ei, uite că au şi, dacă ne gândim că în lumea asta reinventată în ultimii zeci de ani toate vietăţile pământului au ziua lor specială, în care până şi sărutul, fericirea şi paşii, da aţi citit bine, paşii pe care îi facem, au momentul lor de glorie, de ce nu ar avea şi scriitorii o zi a lor.

Ziua de ieri a trecut neobservată. Televiziunile, ziarele online şi posturile radio au fost „prinse“ cu subiecte mult mai „grase“ decât o astfel de sărbătoare. Politicienii, pe aceeaşi linie a necunoaşterii şi a indiferenţei. Cine să-şi facă timp de aşa ceva? Suntem înainte de europarlamentare, se fac calcule, se pun la punct strategii se înjură adversarii. E mai interesant, nu?

În lume, această zi este marcată cu respect de societate. Scriitorul este privit cu admiraţie şi consideraţie, chiar dacă opera sa nu este un bestseller continuu. La noi, puţini ştiu că există o astfel de zi sărbătorită de vreo 34 de ani. Şi nu mă refer doar la omul de rând, cât mai ales la cei responsabil de fenomenul scriitoricesc. Inclusiv la scriitori. Pe de-o parte, aceştia nu ştiu să-şi construiască o imagine adecvată, iar pe de altă parte nu sunt uniţi. Există asociaţii profesionale, o uniune a scriitorilor, filiale ale acesteia, dar toate acestea nu converg spre unitatea de grup.

În lume, scriitorul este privit cu admiraţie şi consideraţie. Îi sunt apreciate strădania şi efortul creator. În România, nu există aşa ceva. Dimpotrivă, mulţi sunt luaţi în derâdere de cei care ar trebui să le arate respectul cuvenit. Cu mici excepţii, şi acelea concentrate în Capitală, puţini scriitori trăiesc de pe urma scrisului. Restul, trăiesc cum pot. Şi n-aţi vrea să ştiţi cât de greu le este să scoată o carte. La câte uşi sunt nevoiţi să bată, să-şi ridice pălăria pentru o sponsorizare. Mai degrabă se fac sponsorizări pentru şuşanele de partid. Căci, vorba aceea, ce e aia o carte să merite atâta atenţie?

De Ziua Internaţională a Scriitorilor, un gând de îmbărbătare pentru toţi cei care sunt convinşi că o carte va dăinui cât este lumea.