Se deschid porțile Armaghedonului
Dincolo de bucuria stupefiantă cu care aplaudăm trimiterea de arme de nimicire în masă în Ukraina, realitatea înconjurătoare ne dovedește că România este o țară care nu se mai poate face bine prin tratament. Ea trebuie închisă de la buton și reinventată, apoi repornită.
Statele Unite au trimis adoratorilor războiului de la Kiev muniție cu dispersie. Celebrele Cluster Bomb, adică bombe mai mari care conțin mii de bombe mai mici. Experiența spune că aproape 40% dintre bombele mai mici nu explodează la impact cu solul, dar spulberă vieți de civili după încheierea războiului, pentru că miile alea de bombițe vor fi răspîndite peste tot: pe terenurile agricole, prin orașe, facilități industriale etc. Este, dacă vreți, alături de muniția cu uraniu sărăcit, trimisă de britanici, cea mai ticăloasă dovadă că nimeni nu dorește încheierea războiului în Ukraina.
Fosta Iugoslavie și Iraq-ul au fost poligoanele de experimentare a muniției cu uraniu sărăcit. Uraniul sărăcit este un produs secundar al procesului de îmbogăţire a uraniului; este cu circa 60% mai puţin radioactiv decît uraniul natural, prezintă fabricanții, care au tot interesul să-și vîndă produsul. Uraniul – indiferent de concentraţia izotopilor mai radioactivi – este un metal foarte dens, de 1,7 ori mai dens decît plumbul, şi totodată foarte dur. Aceste caracteristici împiedică deformarea la contactul cu ţinta a obuzelor perforante sau bombelor la care este folosit.
John Kirby, purtătorul de cuvînt al Consiliului de Securitate Naţională al SUA, a explicat că este vorba despre „un tip de muniţie obişnuit, utilizat în special pentru capacitatea de a perfora blindajele”. El a dat asigurări că obuzele cu uraniu sărăcit „nu sînt radioactive” şi „nici măcar nu se apropie” de categoria armelor nucleare. Kirby minte! Multe armate – în special cea americană – au în dotare astfel de obuze, care au fost folosite de SUA în ambele războaie din Golf – în 1991 şi 2003 – şi în fosta Iugoslavie în deceniul 1990. Pentagonul a recunoscut că a recurs la obuze cu uraniu sărăcit de două ori, în 2015, în operaţiuni din Syria împotriva grupării Statul Islamic.
Sprijinindu-se exclusiv pe documente ale NATO, experţii afirmau că forţele Alianţei Nord-Atlantice au folosit în războiul din fosta Iugoslavie, în 1999, între 10 şi 15 tone de uraniu sărăcit, ceea ce a provocat un dezastru ecologic major“, a afirmat Srdjan Aleksici, avocat sârb. „Din această cauză, în Serbia se îmbolnăvesc anual 33.000 de persoane. Asta înseamnă un copil în fiecare zi“, a adăugat el. Mai mult, experţii susţin că există cetăţeni care „au murit sau s-au îmbolnăvit ca urmare dovedită a bombardamentelor NATO“.
În sudul Iraqului, la Basra, numărul persoanelor care se îmbolnăvesc de cancer a crescut vertiginos, de pînă la patru ori, după Mission Accomplished. Uraniul pătrunde în mîncare, prin piele sau poate fi pur şi simplu inhalat. Rămîne în corpul uman ani de zile, iar efectele sînt devastatoare. Directorul centrului oncologic din Basra studiază de multă vreme efectele uraniului asupra persoanelor pe care le tratează. Doctorul Jawad Al-Ali afirmă că după primul război din Golf, numărul persoanelor diagnosticate cu cancer a crescut extrem de mult. „Pînă în 1991 eram obişinuţi cu o rată de una pînă la două îmbolnăviri pe lună. Brusc, fiecare doctor din spital s-a trezit că are de tratat un bolnav. Specialiştii au subliniat în cadrul unei conferinţe de presă că uraniul sărăcit din muniţia folosită de armata britanică şi cea americană a contaminat zone întinse din Basra și alte orașe iraqiene, ceea ce a dus la apariţia a numeroase cazuri de malformaţii şi de cancer. În vreme ce reprezentanţii armatei americane resping ideea conform căreia uraniul sărăcit ar fi dus la sporirea numărului de îmbolnăviri, specialiştii cred că va mai dura puţin timp pînă vor putea dovedi contrariul. Aceştia solicită de asemenea respectarea rezoluţiei ONU, semnată în 2008 de 141 de ţări. Rezoluţia îndeamnă ca, pe viitor, să nu fie utilizate arme cu uraniu sărăcit în cadrul operaţiunilor militare!
Comisia pentru securitate nucleară a Canadei arată că principalul pericol pentru sănătate creat de materialele respective nu este atît radioactivitatea, cît toxicitatea chimică. Ingerarea sau inhalarea unor cantităţi ridicate de uraniu sărăcit poate afecta funcţionarea rinichilor. Inhalat pe o perioadă mai lungă, uraniul creşte riscul de cancer pulmonar. Muniţia cu uraniu sărăcit a fost menţionată drept una din cauzele posibile ale problemelor de sănătate ale veteranilor din războaiele din Golf şi a incidenţei încă ridicate a cancerelor şi a malformaţiilor congenitale în oraşul iraqian Falujah.
În ceea ce privește munițiile cu dispersie, împotriva cărora peste 100 de țări au semnat un tratat (mai puțin SUA, Rusia și Ukraina, deci, fie la ei, acolo!), acestea sînt imprecise din punct de vedere al concepției și împrăștie „bombe mici” pe suprafețe mari care nu pot exploda la impact și pot prezenta un risc pe termen lung pentru oricine le întîlnește, asemănător minelor terestre. Ele creează, de asemenea, „fragmentare urîtă, sîngeroasă” oricui este lovit de ele din cauza zecilor de submuniții care detonează simultan pe o zonă mare, a declarat anterior pentru CNN Mark Hiznay, expert în arme și director asociat în arme pentru Human Rights Watch. Înalți oficiali americani au declarat public că intenționează să acorde ukrainenilor atît de mult sprijin cît au nevoie pentru a le oferi un avantaj la masa de negocieri cu Rusia, dacă se ajunge la asta. Dar echipamentele militare occidentale nu sînt infinite și, pe măsură ce stocurile de focoase scad, ukrainenii au spus clar la sfîrșitul anului trecut că SUA că ar putea folosi munițiile cu dispersie care acum adună praf în depozit. Iată că se întîmplă! Ministrul apărării de la Kiev, Reznikov, a promis că nu va folosi aceste muniții decît în Donbas, Herson și Crimeea, regiuni pe care Ukraina dorește să le elibereze. Probabil cu tot cu populație!
Utilizarea acestor arme de nimicire în masă deschide larg poarta tuturor dispozitivelor interzise. Inclusiv nucleare!
