Simplu, nu?
Citesc o ştire de presă, gravă, despre un fapt devenit banal în sistemul de sănătate românesc. O femeie în vârstă de 71 de ani, din Târgu Jiu, a fost operată fără să aibă, în realitate, diagnosticul pus de chirurg. De fapt, pacienta nu avea nimic, dar cu toate acestea, medicul a operat-o. Şi nu vorbim de o intervenţie la unghia degetului mare de la picior şi nici de înlăturarea unui neg, ci de o operaţie în urma căreia s-a ales cu un anus contra naturii. Mai mult, familia a aflat de la medic că bătrâna ar fi avut cancer şi din acest motiv s-a intervenit atât de brutal. Rezultatul analizelor de laborator au dovedit că nu fusese vorba de aşa ceva.
Cine plăteşte pentru cele întâmplate? Medicul care i-a pus un diagnostic nemaiîntâlnit în practica medicală? Da de unde! Nici măcar celebrul doctor Naum Ciomu care i-a secţionat penisul unui bărbat nu a păţit mare lucru, darămite un chirurg necunoscut din Târgu Jiu. Atunci, cine? Asistentele că n-au învăţat mai mult ca să-l fi tras pe medic de mânecă? Nici vorbă! Infirmierele care nu au parfumat cu deodorant sala de operaţie? Să fim serioşi! Brancardierul? Nu! Portarul care îi lasă pe astfel de doctori să intre în spital să opereze? Nici măcar el, şi nici colegul din schimbul de noapte ori cel ce se aflase în tură liberă. Nimeni, nimeni, nimeni. Şi ştiţi de ce? Pentru că oricâte diagnosticări greşite ori intervenţii aiurea ar avea loc în spitalele din România, nimeni, dar absolut nimeni nu este vinovat. Nu a fost şi nici nu va fi prea curând. Viaţa ne-a demonstrat acest lucru.
Şi, atunci, cine este de vină? Cum cine? Pacienta în vârstă de 71 de ani. Ea este singura vinovată. Şi ştiţi de ce? Pentru că s-a dus la doctor într-o zi de 13, marţea, bineînţeles. Cine a pus-o să se grăbească? Să mai fi aşteptat o zi, două până ar fi ajuns pe mâna unui medic priceput. Şi din nou femeia, pentru că s-a zgârcit la câţiva lei şi nu s-a dus la Szeged ori Viena pentru a-şi căuta de sănătate. Şi iarăşi femeia, pentru că nu a intuit dinainte ce i se va întmpla. Ar fi trebuit să se gândească că în spitalele româneşti te duci sănătos şi pleci bolnav.
Simplu, nu?
