Somalia la o azvârlitură de băţ
Dereglările climatice generează şi vor continua să genereze provocări importante peste tot în lume punînd în dificultate misiunile de menţinere şi de reconstrucţie a păcii, care merg pînă la agravarea conflictelor, avertizează autorii unui raport despre Somalia, publicat miercuri.
Potrivit acestui raport, ravagiile făcute de deceniile de conflicte din Somalia au fost amplificate de o serie de secete severe, care au pus presiune pe procesul de consolidare a statului şi au complicat operaţiunile întreprinse de MANUSOM. De exemplu, conflictele dintre crescătorii de animale şi cultivatorii din regiunile rurale ale ţării s-au intensificat odată cu lipsa de regularitate a anotimpurilor şi a condiţiilor meteorologice, care i-au constrîns pe crescătorii nomazi să îşi adapteze transhumanţa.
Secetele şi inundaţiile au cauzat o deplasare a unor populaţii mai numeroase de refugiaţi în tabere folosite ca teren de recrutare pentru grupările radicale, precum insurgenţii islamişti din mişcarea fundamentalistă Al-Shabaab.
În plus, deplasările unor grupuri mari de populaţii pot să fragilizeze guvernarea locală, imediat după ce acordurile de împărţire a puterii nu mai reflectă „structura demografică” a comunităţii vizate.
Nu trebuie să privești spre Somalia ca să constați că schimbările climatice pun probleme serioase tuturor. Un alt studiu, dat publicității anul trecut, arată faptul că doar 30% dintre migranții care au luat cu asalt frontierele Europei provin din state măcinate de război. Mai mulți din Afghanistan, decît din Syria, dar asta e o altă problemă! 70% dintre refugiați provin din țări africane, în special, unde sărăcia endemică este asociată cu schimbările climatice severe și recrudescența crimei organizate!
Clima României ar putea suferi schimbări semnificative în următoarele decenii, a declarat, zilele trecute, Elena Mateescu, director general al ANM, la o conferință de profil.
“Ca impact al condiţiilor de vreme extremă şi al schimbărilor climatice, vorbim despre proiecții care arată schimbări semnificative ale climei României în următoarele decenii. Pentru perioada 2021-2050, vorbim de o creştere a temperaturii medii anuale a aerului cu pînă la trei grade vara, reducerea cantităţilor medii de precipitaţii cu aproximativ 10-15% în lunile de vară. În acelaşi timp, vorbim de schimbări în statisticile fenomenelor meteorologice extreme prin creştere frecvenţei şi intensităţii valurilor de căldură şi creşterea ratei intensităţii precipitaţiilor”, a declarat Elena Mateescu.
Asistăm la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, creştere demografică corelată cu reducerea resurselor de apă şi hrană, încălzire a climei etc., fenomene ce continuă să influenţeze stabilitatea şi securitatea globală. „Prăbuşirea” unor state din cauza proastei guvernări, condiţiilor economice precare (atenţie, România!), tulburărilor sociale etc., răspîndirea conflictelor de tip etnico-religios, precum şi inconstanţa relaţiilor transatlantice rămîn o realitate a mediului de securitate actual.
Există o serie de surse ale insecurităţii. Printre acestea, potrivit studiului lui Julliette Voinov-Kohler, se află: securitatea economică (şomaj); securitatea utilizării (accesul la muncă, sărăcie, munca copiilor); securitatea alimentară (accesul inegal la hrană); protecţia sănătăţii (existenţa unor boli grave, accesul diferit şi diferenţiat la asistenţă medicală); securitatea mediului (poluarea apei, solului, aerului, tăierea pădurilor, catastrofe naturale); securitatea personală (violenţa fizică, violenţa domestică, abuzul asupra copiilor, probleme specifice sexului, demnitate umană, droguri etc.); securitatea culturală (atingerea adusă sistemului de valori, discriminare, opresiune); securitate politică (conflicte interstatale, libertatea de expresie, tortură, represiune, violarea drepturilor omului). Securitatea înseamnă că beneficiile obţinute, sînt protejate în faţa dezechilibrelor sociale, economice, politice. Securitatea umană se asigură mai uşor prin măsuri de prevenire decît prin intervenţii ulterioare, dar tocmai această prevenire – care necesită resurse investite! – nu se realizează în majoritatea statelor, lovite în ultimii ani de crize multiple.
Ignorarea semnalelor care indică apariţia riscurilor, a consecinţelor fenomenelor meteo periculoase, a posibilelor dezastre naturale sau tehnologice care ar putea afecta unitatea administrativ-teritorială poate fi un factor care afectează siguranţa naţională. Dezastrul este, în definiţia ONU, evenimentul natural sau tehnologic apărut surprinzător, sau cu o evoluţie progresivă, al cărui impact asupra comunităţii este de aşa natură încît aceasta trebuie să răspundă prin măsuri excepţionale care, de regulă, depăşesc propriile capabilităţi.
Conform Indexului privind Riscul de Mortalitate, dezbătut în cadrul celei de-a doua sesiuni a Platformei Globale pentru Reducerea Dezastrelor, la Geneva, ţara noastră se află pe lista ţărilor cu grad foarte ridicat de expunere la calamităţi naturale. Acest fapt a fost admis şi de specialiștii români în domeniu, care au afirmat că în România fenomenele meteorologice extreme sînt din ce în ce mai frecvente. Ei a afirmat că „în sudul ţării, fenomenul de aridizare se accentuează de la un an la altul, iar ploile torenţiale sînt tot mai dese” adăugînd că tot sudul Europei e încadrat în clasa de risc „foarte ridicat” în privinţa expunerii la calamităţi şi fenomene meteo extreme.
România are în prezent planuri şi strategii pentru refacerea luncilor inundabile ale rîurilor, ca soluţii pentru reducerea riscului de inundaţii, dar acestea rămîn pe hîrtie, potrivit organizaţiei World Wide Fund for Nature. De exemplu, în Planul de Management pentru fluviul Dunărea, România propune 473.000 hectare în lunca îndiguită a Dunării, dar termenul de realizare este incert. Cu toate acestea, inundaţiile revin frecvent în România şi ameninţă comunităţile de pe malurile Dunarii.
Este un singur exemplu. Pare minor, dar nu de ignorat! Există un decident politic care să demareze măsuri preventive. Nu de alta, dar Somalia e aici, la o azvîrlitură de băț!
