Sperjurul mamii…

Politica de „reformă” promovată de guwernerul meu se dovedeşte antinaţională şi clientelară. Îmi asum această afirmaţie în totalitate! Din nefericire pentru România, ACEST DRUM NU ARE ÎNTOARCERE ŞI NICI ALTERNATIVĂ! Pentru că o întreagă clasă conducătoare, politică, a devenit vătaful unei naţiuni, fără să mai respecte reguli sau jurăminte.
“Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” Apăi, AŞA să vă ajute Dumnezeu! Jurământul este o promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă, cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute. Încălcarea jurămîntului depus în faţa Instanţei se numeşte sperjur şi se pedepseşte. La fel este şi cu promisiunile mincinoase care intră la ÎNŞELĂCIUNE, sau gesturi abuzive în actul de management care te duce direct la ABUZ ÎN SERVICIU. Dacă eşti om politic în accepţiunea Constituţiei, adică preşedinte, ministru sau parlamentar, şi minţi în timpul Jurămîntului, nu păţeşti nimic…
De exemplu, termenul PROPĂŞIRE din jurămînt este de tot kkt-ul! Propăşire înseamnă DEZVOLTARE, PROGRES, PROSPERITATE, ÎNFLORIRE. Cum ziceţi că s-ar afirma respectarea jurămintelor atît timp cât „propăşirea materială” este inexistentă, de vreme ce salariile şi pensiile scad, iar taxele şi impozitele cresc? Mai există propăşire spirituală atît timp cît esenţa acesteia este cultura adevărată şi durabilă, iar Puterea nu face nimic să o încurajeze?
Prin Legea Nr. 8, din 10 ianuarie 2002, privind jurămîntul de credință față de țară și popor al senatorilor și deputaților din Parlamentul României, textul publicat în Monitorul Oficial nr. 101/5 feb. 2002, senatorii și deputații depun, în ședință solemnă a Camerei din care fac parte, următorul jurămînt de credință față de țară și popor:
„Jur credință patriei mele România.
Jur să respect Constituția și legile țării.
Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.
Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor.
Așa să mă ajute Dumnezeu!”
În Instanţă, sperjurul sau mărturia mincinoasă se pedepsesc. Sperjurul, existent în codurile penale din alte țări, este asimilat în Codul Penal românesc cu mărturia mincinoasă, prevăzută la art. 273 CP: “Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” În forma agravantă, infracțiunea se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
A jura strîmb în faţa poporului tău este o formă agravantă! De ce? Un singur exemplu cald: România plătește cel mai mult din Uniunea Europeană pentru energie! Piața spot de energie electrică de la București bifează un nou record de preț și depășește 700 de euro/MWh (3.461 lei) pentru energia electrică tranzacționată joi, cu livrare vineri, 26 august. Prețul de închidere al pieței pentru ziua următoare (PZU) de la București pentru energia tranzacționată azi cu livrare mîine, este de 709 euro/Mwh. Acesta este cel mai mare preț înregistrat în Europa și cel mai mare înregistrat vreodată în istorie!!!
Nivelul României este foarte apropiat de cel al Austriei (615,75 euro/MWh), Slovaciei (616,08 euro/MWh) și Franței (611,85 euro/MWh). Conform evidenţelor, România are energie mai scumpă decît toate țările nordice și un nivel mai mult decît triplu față de Spania (182,93 euro/MWh) și Turcia (190,06 euro/Mwh)!
Ce spuneţi? Într-o astfel de situaţie, care este scopul existenţei acestei clase politice care parazitează Statul şi Naţiunea în folosul şmecherilor şi ticăloşilor care le secătuiesc de vlagă?
Existenţa acestor indivizi va fi perenă pentru că nemulţumiţi de corupţia elitelor politice şi de ineficienţa statului (tradusă, de exemplu, prin starea proastă a infrastucturii, situaţia catastrofală din educaţie şi sănătate şi, mai nou, incapacitatea statului de a achita salariile), românii se arată, mai curînd, dispuşi să repete experienţa din timpul comunismului, a rezistenţei individuale şi a interacţiunii cu structurile oficiale redusă la minimum. Multe state au eşuat, de-a lungul timpului, atunci cînd şi-au abandonat propriii cetăţeni, lăsîndu-i pradă subdezvoltării. De Româniaa eşuuatăăă nu vorbeşte decît Iohannis. În somn!