Tabugan, la răscruce de vânturi. Politice

ALDE a ieşit de la guvernare. Supărat pe Viorica Dăncilă, Tăriceanu a sunat retragerea „trupelor“ sale din parlament, ministere şi instituţiile statului din teritoriu, acolo unde ALDE avea reprezentanţi, în urma coabitării cu PSD. În Caraş-Severin, nu prea a fost cazul. „Aldiştii“, ajunşi pe post de şefi, îi puteai număra pe degetele unei singure mâini, Ion Mocioalcă, cât timp a condus PSD Caraş-Severin, având grijă să le dea doar iluzii, nu şi funcţii.

Ce se va întâmpla cu partidul care nu a trecut pragul la europarlamentare, dar mai ales cu parlamentarii care îl compun? Greu de spus, pentru că în politică e ca la femei, nu-ţi place că-i prea grasă sau prea slabă, dar până la urmă te mulţumeşti şi cu atât. Apoi, trădările fac partea din ADN-ul politicii dâmboviţene. Teodor Meleşcanu, Ramona Mănescu şi Graţiela Gavrilescu au dovedit că în politică nu există onoare, ci doar interese personale. La început au zis una, acu’ s-au sucit, precum ălea în aşternut, şi i-au întors spatele celui care i-a ţinut pe palme în acest mandat, pentru a pupa poala Vioroicăi Dăncilă. La ce hahalere de politicieni avem, nu ar fi exclus ca şi alţi liberali-democraţi să procedeze la fel căci, deh, cu cât ciolanul pute mai rău, cu atât e mai delicios de lins ori de ros.

Caraş-Severin nu a excelat în şefi de deconcentrate proveniţi de la ALDE. Problema e cu deputatul Ion Tabugan care, iată, a ajuns la răscruce de drumuri şi de vânturi, cu un an înainte de alegeri. Încotro s-o apuce săracul, că ALDE are şanse infime de a mai ajunge în parlament. Cale de întors în PNL nu există, chiar dacă relaţia lui Marcel Vela cu Tăriceanu şi alţi aldişti a fost una bună. E greu, însă, de crezut, că Vela îl va primi  în partid, iar pe deasupra, să-i facă loc pe liste pentru un nou mandat de parlamentar ori să-l susţină la şefia Direcţiei Silvice Reşiţa, în cazul în care liberalii vor câştiga anul viitor alegerile. Cu atât mai puţin îi va convinge pe cei din PMP, partid pe listele căruia a câştigat actualul mandat să-l reprimească în rândurile lor. Nu că Ionuţ Popovici n-a uitat acele vremuri, ci pentru că o vorbă de demult spune că nu trebuie să lingi unde ai scuipat odată. Şi atunci? Să încerce la PSD, să vadă cum e sub comanda Luminiţei Jivan? Să încerce, cine îl opreşte? Dacă nu, ar putea bate la uşa lui Ion Mocioalcă, să-l întrebe cum stau cei de la Pro România cu funcţiile, că la altă variantă nici nu se gândeşte. Ar mai fi UNPR, partid pe la care a trecut înainte de a ajunge la PMP, dar ce să facă acolo unde nu se împart nici funcţii şi nici puterea. A, era să-i uit pe cei din USR. Ar fi fost o variantă, doar că ăia au politica lor de cadre clară: nu primesc traseişti politici. Deocamdată.

Şi, atunci, rămâne Ion Tabugan în afara jocului şi cu buzele umflate după 11 ani de parlament? Să fim serioşi şi să nu-l plângem pe domnul deputat care, cu siguranţă, va născoci ceva cu nuieluşa de băgrin fermecată pe care orice pădurar, autentic, o poartă asupra sa.