„Țigan Țăndări” a fost lansat la Primăria Caransebeș

Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeş a găzduit vineri, 3 iunie, lansarea volumului „Țigan Țăndări”, semnat de Valeriu Nicolae. Autorul, în vârstă de 51 de ani, s-a născut la Caransebeș, oraş în care a și copilărit o perioadă. Jurnalist, care s-a făcut remarcat prin publicarea CV-urilor unor politicieni controversaţi, scriitor și activist pentru drepturile omului, Valeriu Nicolae încearcă acum să ajute copiii, toate încasările pentru carte fiind direcționate către construirea Grădiniței Bune.

„Din țigan vai de mama mea, am ajuns să reprezint Europa în unul dintre cele mai înalte comitete în Națiunile Unite. Eram pe o traiectorie superbună, să ajung cel mai mare şef al celei mai mari organizaţii care lucrează cu migranţii. În momentul când am plecat de acolo eram director peste 15 ţări. Am plecat pentru că mi-am zis că o să fac mai multe lucruri în guvernul tehnocrat, ca secretar de stat. Am donat toţi banii pe care i-am făcut în acel guvern, ca să nu mă simt responsabil pentru faptul că n-am reuşit să fac mare lucru, şi mi-am mutat cariera în cu totul altă parte. Ca să ajung însă aici, am muncit «de mi-au sărit capacele»”, a spus Valeriu Nicolae.

Despre carte, autorul a spus că este una „supercinstită”, iar atunci când a scris-o „a dat

tot din el”. „Mi-a fost foarte greu s-o scriu, e construită pe o poveste de dragoste şi are o mulţime de chestii despre care lumea spune că sunt superhaioase”, a mai spus Valeriu Nicolae, care le-a povestit celor prezenţi în sală câteva întâmplări de viaţă, cuprinse în volum.

Un fragment din carte, care are legătură cu Caransebeşul, a fost publicat chiar de autor pe pagina sa de socializare. „Copil fiind, m-am îndrăgostit lulea de Suzana, lucru care, brusc, a făcut grădiniţa interesantă. Dovada că eram îndrăgostit de ea era că îmi împărţeam dulciurile. Întrebat de ce îmi place de Suzana, am răspuns că are buzele roşii ca merele. Mama considera că declaraţia asta mi-a marcat solid viitorul de «intelectual care scrie la un ziar din Bucureşti». Ce-i drept, până acum câţiva ani, când nu scriam nicăieri, declaraţia era o dovadă a trecutului meu de curvar dedicat. Suzana este prima fată pe care am ţinut-o de mână. Avea părul creţ şi ochii albaştri. Îi plăcea funda mea roşie de la gât. Avea multe jucării frumoase, incluzând şi un Lego albastru. Am făcut o casă frumuşică şi am pus lângă ea trăsura cu cai. La vremea aia, în Caransebeş nimănui nu părea să îi pese că eu eram ţigan. Mutarea la Craiova avea să contribuie dramatic la eliminarea ambiguităţilor etnice specifice Banatului”.

„Este o poveste de viaţă extrem de fascinantă, pentru că noi, cei care am copilărit în Caransebeş, ştim că Pipirigul era o zonă cu foarte mulţi ţigani. La şcoală, în anii ’80-’90, am crescut printre ei, aveam colegi de clasă, prieteni, ne jucam, ne băteam… Dar ce a realizat omul acesta, trecând de acest nivel, chiar este o poveste interesantă, uneori tragică, uneori comică, dar, până la urmă, o poveste de succes, despre o societate foarte complicată, foarte complexă”, a spus primarul Felix Borcean.