TRAMVAIUL, CĂ-I… CĂ-I. Lumină şi cromozomi

A sosit una bucată tramvai în Reşiţa! Evident, după luni întregi de “săpături la temelia oraşului” de către firma austriacă, dregătorii indigeni ai urbei s-au grăbit să-l arate presei şi celor aproape 58.300 de locuitori, din care mai multe femei. Cele 13 tramvaie turceşti, în total, sînt bidirecționale și au capacitate de transport de 92 de locuri fiecare. Achiziția acestora s-a făcut în cadrul unui proiect european derulat prin Ministerul Dezvoltării, finanțarea, în valoare de aproximativ 25 de milioane de euro, fiind obținută de Primăria Reșița prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării urbane durabile/Reducerea emisiilor de carbon în municipiile reședință de județ prin investiții bazate pe planurile de mobilitate urbană durabilă. Tramvaiul a fost testat în Turcia şi omologat de către… polonezi! Interesant… Cert este că, după aproximativ 300 de ani de absenţă, turcii se întorc în Banat! Cu tramvaiul! Care, în opinia mea autohtonă (nu turcească, nici austriacă, deloc poloneză!), arată bine şi sînt foarte OK! Îmi place şi vopseaua, şi combinaţia de culori, iar după ştiinţa mea, tramvaiele turceşti sînt fiabile şi nu foarte sensibile. Sigur, ca orice boomer care mi-am petrecut tinereţea sub ocrotirea Partidului, mi-ar fi plăcut să fie făcut la noi. La Arad, la Timişoara, nu mai contează, boghiurile la Caransebeş, bandajele la Reşiţa, reductoarele la Renk etc. Dar nu se mai poate! Felicitări dregătorului Popa şi echipei sale pentru alegere şi încăpăţînare!

Şi totuşi, comentariile din spaţiul virtual m-au pus pe gînduri. Ba tramvaiu-i aşa, ba pe dincolo, că-i scurt, că-i îngust, că-i negru, că-i turcesc, că-i pe lat, că-i pe lung, că-i…, că-i. Că-i! “Inteligenţa” şi “priceperea” analizelor şi comentariilor – unele dintre ele, nu cele laudative! – m-au lăsat prost! Bine, cred că aşa m-au şi găsit, între noi fie vorba, dar tare îmi miroase a “persuasiune electorală”. Sigur, pornită de timpuriu (oameni gospodari!) şi… degeaba! Dacă mă întrebaţi pe mine – care nu votez în Reşiţa de mai bine de trei mandate! – pe Ioan Popa nu-l mai mişcă nimeni din funcţia de primar, decît dacă el vrea să se retragă la ponton, la plajă. Este primarul care a schimbat faţa Reşiţei. Vă amintiţi cum spuneam în urmă cu şase ani: coloniştii au pus furnalul în Reşiţa şi au creat o poveste de succes care a rezistat peste 200 de ani. Avem nevoie de un om care să facă ceva în Reşiţa care să mai reziste 200 de ani! Ei, bine, Popa asta a făcut! Aşa că, din punct de vedere politic, şi-a asigurat un bust în cantrul oraşului, nu al partidului care, de multe ori, l-a tras în jos şi căruia Tăiţelu i-a împrumutat din charisma şi personalitatea sa. Nelu Popa (al cărui număr de telefon nu îl am, nu l-am avut niciodată şi nu vorbesc cu Domnia Sa la telefon!) poate să candideze şi din partea Partidului Marţienilor şi tot va cîştiga! Nu vă ascund că mă tem doar de asaltul “celor mai drepţi dintre traci” care-l vor căuta şi-n gaura… ultimă din asfalt ca să-l scoată din peisaj şi să-l terfelească în faţa locuitorilor. E aproape ziua asta! Numai eliminîndu-l fizic va putea fi înlocuit de un alt… dregător cu carnet de partid!

M-a luat valul şi, de fapt, eu voiam să scriu despre întoarcerea turcilor în Banatul istoric. Nu cu ieniceri şi spahii, ci cu tramvaie şi alte produse de înaltă tehnologie, pe care turcii o stăpînesc foarte bine, în ciuda prejudecăţilor noastre balcanice, născute din ignoranţă pură, ca să nu zic prostie! Faptul că luăm de la turci nu ne descalifică doctrinar, dimpotrivă! Istoricii ştiu, în epoca de înflorire a Imperiului Otoman, sute de oameni de ştiinţă, ingineri, artişti s-au mutat din Occident în Imperiu, pentru avantajele economice oferite de acesta lor, dar şi pentru atitudinea prietenoasă faţă de străinii care aduceau plus-valoare Imperiului. Iar cele mai multe avantaje le primeau cei de la “căile ferate” care împînzeau imperiul, de la Basra la Ierusalim, pînă aproape de Isphahanul persan… Astăzi, autoritarismul şi suveranismul preşedintelui Erdogan nu sînt pe placul Occidentului, în încercarea, tot mai disperată, de a conserva Liberalismul ca unică formă de viaţă planetară! Sinuciderea ritualică a Germaniei – cea mai puternică economie a Europei! – reprezintă sacrificiul suprem al Liberalismului internaţionalist pentru victoria în faţa suveranismului în creştere de formă! 

Dar, la noi, în Banatul Balcanilor, ADN-ul pare, totuşi, mai puternic decît filosofia! Pentru că, le place unora, sau nu, potrivit studiilor de genetică, turcii europeni, bulgarii, românii, ungurii şi austriecii au aceeaşi genă, diferită total de cea franco-germană! Deci, cum se zicea la mine, la Lugoj, sîntem de-o mamă! Oricît am vrea să o renegăm şi să ne amăgim că Berlinul ne dă lumină. Şi cromozomi!

Ştiu, suveranismul e rău. Iar încurajarea suveranismului, fie chiar şi cumpărînd halva, este reprobabilă pentru că suveranismul este văzut, în acest moment, ca opoziția față de Uniunea Europeană. Suveranismul a apărut în Europa odată cu inițiativa Brexit-ului lansată de UKIP (Partidul pentru Independența Regatului Unit) și a continuat în Germania cu Alternative für Deutschland (AfD – Alternativa pentru Germania). În Franța, partidul lui Le Pen a devenit un critic al Uniunii Europene și a lansat posibilitatea unui Frexit. Ideea s-a propagat în Italia, cu Liga Nordului care pleda pentru o Italie unită. Așa s-a ajuns la partidul conservator al lui Meloni și la Frații Italiei. Suveranismul reprezintă reafirmarea identităţii naţionale. Ceea ce pentru neo-comuniştii iliberali de astăzi reprezintă o crimă! Astăzi premierul Ungariei Viktor Orban, lider FIDESZ, Giorgia Meloni, preşedinta partidului Fraţii Italiei (Fratelli d’Italia, FDI), sau Jaroslaw Kaczynski, preşedintele partidului conservator polonez de guvernămînt Lege şi Justiţie (PiS), se numără printre liderii vocali care promovează și susțin suveranismul în Europa. Într-o declaraţie comună, toţi aceşti lideri îşi afirmă opoziţia lor faţă de „o Europă guvernată de o elită autoproclamată”, subliniind că „numai instituţiile suverane ale statelor au o deplină legitimitate democratică”. Şi aşa este!

Nu ar trebui să supere liberalii români. Suveranismul este un fel de “prin noi înşine”, dar mult mai evident şi autohton. Metaforic gîndind, scriind şi vorbind, tramvaiul reşiţean este un act de suveranism.