Trei pe-un balansoar
Liberalul Tăriceanu vrea să fie candidatul stîngii unite la alegerile prezidențiale din iarnă. Informația asta, obsesia asta, rostogolită pe toate mediile de informare, îmi confirmă două lucruri: că CPT-ul crede cu tărie în steaua lui de președinte, oricare ar fi aceasta (poate fi și Steaua Roșie Belgrad), și că în ziua de azi, stînga și dreapta nu se mai deosebesc doctrinar și filosofic! După ce s-a dat cocoş cîteva zile, Tăriceanu a sfîrşit ca o găină opărită.
Macroniștii români îl aruncă în luptă pe Dan Barna, candidatul USR-PLUS. Barna vine din afara politicului şi momentan nu poate fi asociat cu murdăria aferentă acesteia. O majoritate covîrşitoare a populaţiei este de acord: clasa politică actuală nu mai are nimic de demonstrat şi trebuie urgent schimbată. Aici, Barna este cîştigător. Dar lumea s-a săturat de „o să fie mai bine cu noi”, pentru că a mai auzit placa asta şi începe să devină alergică la ea. Secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene, sibianul a dat cariera de tehnocrat pe una de politician, ca deputat de Sibiu, din postura de deschizător de listă. Dan Barna este expert în fonduri europene şi a făcut bani frumoşi şi de pe urma statului, prin una din firmele sale. Cel mai important client al actualului prezidențiabil a fost… MAI, pe care Barna îl critică vehement în cazul Caracal, dar de la care societatea lui Barna a încasat 248.560,51 euro!
Principalul adversar al macronistului este actualul președinte, Klaus Werner Iohannis, cunoscut pentru statul în expectativă, așteptînd să marcheze puncte electorale exclusiv în urma gafelor guvernării PSD. Klaus Iohannis a stat deoparte, dar să nu uităm totuşi că el a fost pe lista scurtă de potenţiali premieri ai şefilor USL şi că este un produs al îmbîcsitei clase politice româneşti, putredă de la un capăt la altul, un exponent al acestui sistem nefuncţional.
De frica sintagmei „preşedinte-jucător”, Ioahnnis a devenit „preşedinte-contemplativ”!
Iohannis s-a temut ca dracu de tămîie de o eventuală suspendare, realizînd că nu poate concura cu Traian Băsescu. A demis-o pe Laura Codruţa Kovesi şi nici măcar nu a avut bărbăţia de a face singur anunţul, ci a trimis-o pe Mădălina Dobrovolschi, purtătorul de cuvînt, care a fost obligată să dețină co..e mai multe și mai mari decît șeful statului. Iohannis ne anunţă acum că o să facă şi pe dracu-n patru dacă este nevoie, să construiască o altă majoritate parlamentară. Pune această declarație lîngă poza prezidențiabilului din 10 august – ziua-cheie a lansării candidaturii! – și vom avea imaginea deplină a penibilului!
În acest peisaj pestriţ o regăsim şi pe doamna Viorica Dăncilă. Sondajele o arată la un minim istoric în perioada de după ’90 a PSD-ului, dar Preşedinţia nu reprezintă un obiectiv important pentru social-democrați. Ceea ce contează sînt alegerile locale şi apoi cele parlamentare din 2020. Însă atuul Vioricăi Dăncilă este că a fost cel mai atacat premier, deși… a fost cel mai consensual, mai înclinat către dialog. Viorica Dăncilă ar putea fi ”președintele bunei înțelegeri”! Am avut președintele ”jucător”, președintele ”contemplativ”, acum ni se propune ”președintele bunei înțelegeri”! ”România bunului simț” – sloganul electoral al lui Crin Antonescu, s-ar potrivi de minune Vioricăi Dăncilă.
Oricare dintre cei trei prezidențiabili amintiți aici va trebui să atace problemele grele ale țării. Despre încrederea în instituţiile statului se discută în fiecare an de după revoluţie. Mai întîi au picat cele din vîrf şi odată cu ele, în ani, s-au dus de rîpă toate, pînă la ultima. În 2017 de exemplu, 8 din 10 români nu aveau încredere deloc în Parlamentul României, instituţia alcătuită tocmai din reprezentanţii lor! Din parlament derivă guvernul care stă la fel de prost din punct de vedere al încrederii în rîndul populaţiei. Primăriile, spitalele, justiţia, instituţiile de forţă ale României, au picat una după alta.
Atunci cînd instituţiile statului îşi pierd încrederea cetăţenilor, riscul cel mai mare este să îşi piardă şi suveranitatea. Un stat care pierde controlul devine un stat periculos şi neatractiv. România riscă astăzi să devină un butoi cu pulbere dacă nu rezolvă cît mai rapid situaţia din cadrul instituţiilor ei. Și asta trebuie rezolvat prin acțiune, nu stînd în contemplare. Pe un balansoar!
