Ultimul președinte carolingian al României?
Proiectul prezidenţial ROMÂNIA EŞUATĂ merge bine. Pas cu pas ne-a destructurat, furat, parazitat, vîndut, fu…t etc. aşa, ca la Sibiu. În tot acest timp, de la Puie Monta la Cuie Mîţu românii se fac scrum! Românii ştiu să ardă cu o flacără frumoasă! Tricoloră! Lipsa de reacţie a societăţii româneşti (unii analişti europeni ne numesc chiar „plantele agăţătoare al Comunităţii Europene”) este determinată, în principal, de doi factori: globalizarea elitelor (europenizarea lor, aş spune!) şi narcotizarea media, sau mai pe şleau: trădarea ţării de către o mînă de profitori şi miserupismul telenovelistic cu acces direct al grobianului cetăţean trăitor la bloc. Iar eternul relaxat KWI practică din plin ruptura de popor. Există o mare fisură între elitele conducătoare (politicieni, bancheri, servicii) şi societate.
Guvernarea eşuată şi toxică girată de preşedintele KWI conduce economia României spre prăpastie cu o viteză uluitoare! România trăieşte de pe o zi pe alta, din împrumuturi masive luate la dobînzi astronomice. Preţurile au explodat, buzunarele românilor s-au golit. Facturile s-au dus la cer, alimentele de bază au devenit bunuri de lux, medicamentele esenţiale ori nu se găsesc, ori sînt foarte scumpe. Cursul euro/leu a ajuns la 5 lei, iar litrul de benzină a depăşit 6 lei. Numai lucruri fantastice! Datoria publică bate record după record, iar de ţinta de deficit de 3% nu îşi mai aminteşte nimeni! Cu toate acestea, alocaţiile, salariile şi pensiile sînt îngheţate şi antreprenorii se plîng că statul nu le plăteşte lucrările efectuate! Nu se dau bani la stat, nu se dau bani nici la privat!
Nu-i aşa că e frustrant că în timp ce unii încercau să explice cît de mult e afectat statul de putregai, KWI primea distincţia Carol cel Mare? Poate tocmai pentru succesul în destructurarea programată şi programatică a României! De fapt, ca să fim sinceri, ideea înmînării premiului a venit după ce liderii ăia senili din Europa l-au văzut în geaca roşie, împreună cu bancheri austrieci, lobbyşti luxemburghezi şi alţi români nemulţumiţi de PSD şi politicile naţionale promovate. Terorizată de refuzul Poloniei şi al Ungariei de a sta capră, Europa a văzut în victoria lui KWI împotriva lui Liviu Dragnea o victorie a democraţiei în faţa…, în faţa a ce? A naţionalismului? A amestecului într-o justiţie putredă şi manipulată oricum? Egal! Premiul trebuia acordat în 2020, dar din motive de pandemie, Iohannis l-a primit acum. Prost a picat! Cu un spital incendiat, cu zeci de mii de oameni în stradă, Iohannis, decuplat regeşte de problemele ţării pe care o parazitează, afirmă senin că România a eşuat! Păi România nu este o formă fără fond, cum scria Patapievici, nu este o conservă din gaură de cur de elefant, este statul cu instituţii şi conducători. Adică, un preşedinte eşuat, un guvern eşuat, un parlament eşuat, o clasă politică eşuată, o opoziţie eşuată şi, nu în ultimul rînd, un popor eşuat pe care nu-l interesează soarta propriilor urmaşi! Ce ţară vom lăsa copiilor noştri?, este o bună întrebare la care fiecare votant ar trebui să răspundă!
Scriu cu cerbicie despre pericolul ca România să devină realmente un stat eşuat. Conform unei definiţii, un stat eșuat este: un guvern care a devenit incapabil să asigure funcțiile și responsabilitățile de bază ale unei națiuni suverane , cum ar fi apărarea militară, aplicarea legii, justiția, educația sau stabilitatea economică. Caracteristicile comune ale statelor eșuate includ violența civilă în curs, corupția, criminalitatea, sărăcia, analfabetismul și infrastructura în prăbușire. Chiar dacă un stat funcționează corect, poate eșua dacă își pierde credibilitatea și încrederea oamenilor! Conform altor definiţii, eşuarea statului se petrece atunci cînd o „parte semnificativă a elitelor politice ale statului și ale societății resping regulile care reglementează puterea și acumularea și distribuirea bogăției.
După cum scriam încă din 2010, în indexul statelor eşuate, publicat anual de Fund for Peace, România ocupă locul 129 din 177 de ţări evaluate, împreună cu Bulgaria, singurele din Europa la sectorul Warning! Clasamentul a fost întocmit în urma evaluării a 12 indicatori. Lipsa de legitimitate şi/sau decredibilizarea statului. Statul birocratizat, bugetar, ineficient şi corupt nu mai are deloc, sau prea puţină, credibilitate pentru naţiune, nici astăzi, după 11 ani de atunci şi 7 ani de conducere Iohannis! Deteriorarea progresivă a serviciilor publice. Aplicarea arbitrară a legii şi violarea pe scară largă a drepturilor fundamentale – justiţia cîntăreşte greu în premiul carolingian! Aparatul de securitate operează ca stat în stat. Creşterea puterii unor facţiuni în cadrul statului. Intervenţia altor state sau a unor actori externi în politica naţională. Dezvoltare economică inegală de-a lungul unor grupuri (sociale, etnice). Declin economic sever. Presiuni demografice în creştere, inclusiv prin dezechilibre de tip tineri/bătrâni. Acutizarea „exportului de creiere”, prin plecarea profesioniştilor.
Din cele 12 criterii care definesc un stat eşuat, România bifează 10! Dacă acum 11 ani, în timpul mandatului lui Traian Băsescu, multe dintre aceste puncte stăteau ascunse, în ultimii 7 ani, pe mandatul lui KWI, toste sînt la vedere. Fără ruşine, fără remuşcări, fără resentimente!
Dar ce aţi spune voi, însă, dacă v-aş spune că KWI este ultimul preşedinte al României? Care Românie se va dezmembra după pohta ce-a pohtit, în cioburi. Şi ouă de cuc, ca să parafrazez un poem de Vasko Popa!
