Un cărăşean, „complice” la câştigarea Premiului Nobel pentru Fizică

Stefan Kellner, un om care a trăit mulţi ani la Caransebeş, a făcut parte din echipa care a construit instrumentul cu ajutorul căruia a fost dovedită practic existenţa unei masive găuri negre în mijlocul galaxiei noastre şi veridicitatea Teoriei relativităţii, pentru care, în luna decembrie a anului trecut, s-a acordat Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 2020. Distincţia i-a fost decernată lui Reinhard Genzel, director la Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră, ca urmare a observaţiilor realizate cu instrumentul GRAVITY din Complexul de telescoape Paranal, Chile.

Stefan Kellner s-a născut la Reşiţa, în 1953, iar când a împlinit patru ani, familia s-a mutat la Caransebeş. Aici, în afară de o foarte scurtă perioadă, a locuit la Dâlmă, „un excelent loc de copilărit, Timiş, Sebeş, dealuri, vecini de joacă…”, după cum spune chiar el.

A absolvit Colegiul Naţional „Traian Doda”, pe atunci Liceul Nr. 1 Caransebeş, după care şi-a continuat studiile la Politehnica din Timişoara, Facultatea de Electrotehnică. După absolvirea facultăţii a locuit la Oradea, oraşul soţiei sale, şi a lucrat la Uzina Chimică „Sinteza”.

În anul 1982, Stefan Kellner a emigrat în Germania. Câţiva ani a lucrat ca inginer electro la o mică firmă de electronică şi automatizări de lângă Nűrnberg. Din 2000 a început să lucreze la Institutul Max Planck pentru Fizica Extraterestră, în Garching, lângă Műnchen, în secţiunea de astronomie în infraroşu, condusă de prof. Reinhard Genzel, directorul acesteia, unul dintre cei trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 2020.

„Institutul din Garching a avut două mari proiecte, ambele pentru marile telescoape VLT (Very Large Telescope) din Complexul Paranal, Chile, Pustiul Atacama. Este vorba despre Proiectul PARSEC – un foarte puternic laser continuu pentru a crea un spot luminos la înălţimea de 90 de kilometri, pentru calibrarea marilor telescoape, şi Proiectul GRAVITY – un instrument interferometric care combină cele patru mari telescoape, fiecare cu o oglindă de 8,2 metri diametru, ca să realizeze un telescop echivalent cu un diametru de 130 de metri, deci mult mai performant decât oricare telescop singur din lume. Instrumentul a fost gândit pentru a observa cu o mare rezoluţie stelele din centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, unde se presupune că se găseşte o masivă gaură neagră. Instrumentul este o noutate absolută în acest domeniu, fiind momentan singurul instrument din lume care poate măsura suficient de bine distanţa dintre Pământ şi centrul galaxiei. Practic, observaţiile au arătat, pe de o parte, că în centrul galaxiei există o gaură neagră masivă, a cărei masă a putut fi astfel calculată, şi, pe de altă parte, că traiectoria stelelor în apropierea găurii negre, unde gravitaţia este enormă, corespunde calculelor relativiste, astfel putându-se demonstra paractic că Teoria relativităţii a lui Einstein e adevarată. În afară de aceste două scopuri principale, s-au mai făcut şi alte descoperiri cu ajutorul instrumentului, cum ar fi exo-planete sau nori de gaze în Univers”, ne-a spus Stefan Kellner.

Institutul Max Planck din Műnchen (Garching) a fost coordonatorul întregului proiect, conducătorul acestuia fiind Dr. Frank Eisenhauer. Stefan Kellner a proiectat, şi în mare parte a şi realizat, aproximativ 75 la sută din partea electrică şi de control, restul fiind făcut de partenerii din consorţiul proiectului, respectiv două institute din Franţa, Universitatea din Lisabona şi Universitatea din Kӧln. Intrumentul a fost construit în institut şi apoi montat în subsolurile Complexului Paranal, sub cele patru telescoape.

În cele din urmă, instrumentul s-a dovedit mai eficient decât s-a crezut, iar rezultatele obţinute cu el au dus la decernarea Premiului Nobel pentru Fizică Prof. Reinhard Genzel.

Din 2017, Stefan Kellner a lucrat doi ani la Institutul Max Planck pentru Radio-Astronomie din Bonn, unde a construit instrumente pentru Telescopul APEX, situat la 5.100 de metri altitudine, tot în Pustiul Atacama din Chile.

În anul 2019 a ieşit la pensie, iar acum se ocupă de fotografii, de ceea ce numeşte „mica literatură“ şi de grădinărit.