Vela, Torma şi Borcean
În PNL Caraş-Severin primarii cad ca muştele. Cinci dintr-o lovitură, aproape ca în celebra poveste a „Croitoraşului cel viteaz“. Şi asta pentru că respectivii, fie că deveniseră prea limbuţi, fie că nu mai răspundeau la comenzile camaradului-şef. Se săturaseră să mai joace în roluri de marionete gonflabile sau împăiate. Sigur, într-un partid, chiar şi în cel liberal în care libertatea de exprimare este garantată, trebuie să respecţi nişte reguli. Atât cât se poate: să nu-ţi ponegreşti şeful, să nu-l calci pe bombeu, să nu te arăţi mai deştept decât el, să nu-l contrazici că ţi-ai futut norocul. Or, din din acest punct de vedere, Adrian Torma şi Felix Borcean şi-au căutat-o cu lumânarea. Au călcat pe bec, o dată, de două ori, de trei ori până s-a înfuriat şeful cel mare şi asta a fost. Nu a contat că, şi cu ei PNL a câştigat două primării, contribuind la scorul alegerilor din 2016. Nu, cât timp nu-ţi asculţi stăpânul, nu mai ai ce căuta pe plantaţie.
Lumea e împărţită: unii aplaudă, alţii înjură. Unii îi dau dreptate preşedintelui, alţii spun că Marcel Vela este de nerecunoscut. Într-un fel, aceştia din urmă au dreptate. Între Marcel Vela, cel din noaptea chinuitor de dureroasă de iunie 2000, când pierdea alegerile pentru Primăria Caransebeş în faţa lui Mura, şi Marcel Vela din iunie 2019, este o diferenţă mare. Atât de mare, încât nu se compară cu nicio altă diferenţă observată în timp la un politician din Caraş-Severin. Şi nu este vorba doar de trecerea de la cravată la papion, de la ţigara autohtonă la trabucul cubanez, de la pozele cu prietenii, la cele cu preşedintele ţării.
În cei aproape douăzeci de ani, cu precădere de când a ajuns senator, Marcel Vela a devenit altceva decât fusese până atunci. Din dorinţa-i neostoită de a nu scăpa controlul în organizaţia judeţeană pe care o conduce, a vrut să-i pună la colţ pe unii ca Torma, Felix Borcean, H. Popescu, „oile negre“ ale unui partid pe care tot încercă să şi-l subordoneze, prin orice mijloace. Şi nu a reuşit, aceştia refuzând politica de baroneală, specifică anilor 2000. S-a certat până şi cu preşedintele celei mai mari organizaţii din judeţ, Nelu Popa, dar şi cu alţi colaboratori care până atunci fuseseră buni la toate. I-a împins pe consilierii judeţeni în acţiuni sortite eşecului din start, aşa cum au fost cererile de schimbare a celor doi vicepreşedinţi ori de abţinere de la vot, doar pentru satisfacerea EU-lui. Toţi care au refuzat să-i împărtăşească opiniile au fost îndepărtaţi. Trimişi la plimbare.
În schimb, i-a păstrat lângă el pe cei pe care îi poate manipula fără nicio problemă, promiţându-le funcţii şi putere, pentru ca mai târziu, când o vor lua pe urmele lui Torma, Borcean şi H.Popescu să le bată obrazul şi să le spună: „Ai uitat când te-am ajutat?“ Sau: „Ăsta e mulţamul pentru tot ce am făcut pentru tine?“ De unde ştiu asta? Pentru că şi alţii au avut parte de aşa ceva, preşedintele neezitând să-i tragă de mânecă, să le reamintească ceea ce un bun creştin şi cu frică de Dumnezeu nu ar face-o niciodată. Dar, cum sacopul scuză mijloacele, în politică este posibil orice.
Cu sau fără Torma şi Felix Borcean, PNL va merge înainte. Nu se va face gaură în cer, oricâte papioane şi trabucuri vor mai apărea de acum încolo într-o societate conservatoare obişnuită până mai ieri cu brânză, clisă, sarme şi răchie.
